Share
rotate background

Ioana Cristina Casapu – frumusetea hazardului din viata de zi cu zi

Ioana este parte din proiecte care ne intriga de multa vreme. De multe ori, ceea ce scrie ea, are alaturat si o reprezentare vizuala, iar ceea ce produce vizual, imagini polaroid despre o lume fireasca, au atasate si o poveste in cuvinte. Mixul, concentrat pe ce e mai aproape, tangibil, real, din viata noastra a tuturor, produce o emotie calda, surprinzatoare, pe care nu ai fi ghicit-o in secvente atat de obisnuite.

 

CAND TI-AI DAT SEAMA CA VREI SA LUCREZI INTR-UN DOMENIU CREATIV ?

Oficial, în clasa a 11-a, când, printre multe ore de meditații la matematică și fizică, le-am spus părinților că vreau să devin jurnalist. Neoficial, probabil în copilărie, când aveam acest obicei de a înregistra emisiuni radiofonice inventate de mine pe casete audio, sau când, luând ca exemplu puținele reviste glossy pe care le aveam în casă atunci, după revoluție, îmi făceam propriile reviste pe câte 50-60 de coli A4, pe care le compuneam și ilustram după chipul și asemănarea personajelor și întâmplărilor din mintea mea creață. Lucrurile nu s-au schimbat foarte mult de atunci. Nu am mai urmat studii de Jurnalism, am mers la ASE și la SNSPA, și am început să lucrez în televiziune în anul 2 de universitate. Am experimentat cu multe domenii așa zis creative, dar cel mai acasă m-am simțit mereu tot în industria de publishing, și cred ca printre picături, tot acolo îmi voi dori mereu să îmi întind aripile.

CE INSEAMNA CREATIVITATEA PENTRU TINE ? CUM SI UNDE SE MANIFESTA EA ?

Creativitatea apare la întâlnirea dintre trei sau mai multe lucruri care ne pasionează cu adevărat

VORBESTE-NE DESPRE UN PROIECT AL TAU SI DESPRE SCHIMBARILE PE CARE LE-A GENERAT

Este un proiect super personal, comunitatea artistică Romanian Polaroid Photographers. Am avut la un moment dat un iubit fotograf care când s-a întors în România pentru scurt timp în 2013, avea cu el o Mamiya cu care făcea fotografii pe film Polaroid. M-am îndrăgostit de formatul acela precar – şi, în acelaşi timp atât de fluid, la fel cum m-am îndrăgostit la prima vedere de acel băiat, cu mulţi ani în urmă. Avea o fragilitate asimetrică pe care nu o poţi citi în niciunul dintre mediile digitale. Prima oară când am desprins folia care acoperă un Polaroid m-am gândit la toate acele emoţii în mişcare care ies la suprafaţă fără să ştii niciodată cum se vor traduce, dacă ai nimerit corect temperatura, expunerea etc. Cred că e cea mai apropiată de adevăr expresie a hazardului din viaţa de zi cu zi. E un format costisitor şi pe cale de dispariţie, dar mie mi-au plăcut mereu poveştile pe cale de dispariţie, toate celelalte lucruri sunt la fel de la îndemână ca o comedie de Woody Allen. Proiectul Romanian Polaroid Photographers a urmat la scurt timp, sub forma primei comunități artistice din România care utilizează filmul instant ca mediu fotografic de expresie. Am început cu o expoziție colectivă în Barcelona, în 2015, continuând cu câte un show anual. Romanian Polaroid Photographers a fost gândit ca un proiect artistic de export. Mi-am dorit ca publicul din afară să înțeleagă mai bine arta produsă în România și să aibă o viziune particular despre această nișă din fotografie care există acum și la noi. Show-ul din București a fost în 2016 la prima ediție de sine stătătoare și a respectat formula din Barcelona: un produs complex, la întâlnirea dintre artă fotografică, design și instalație în spațiul expozițional, aducând împreună oameni din jurnalism, fotografie, design, arhitectură și prelucrare lemn.
Recent mi-am amintit că, de-a lungul timpului, mai mulți colaboratori, clienți sau sponsori m-au întrebat cum monetizez acest proiect sau de ce îl continui dacă nu aduce bani. Mi-am dat seama că țelul cu care l-am pornit nu a fost niciodată de a face bani cu el și că nu mi-am pus nici măcar o dată problema de a-l închide din acest motiv. Unii oameni au spus că este un vanity project, eu cred mai departe că este unul dintre cele mai bune și sănătoase lucruri care mi s-au întâmplat la nivel creativ. M-a învățat să parcurg alături de oameni implicați toate etapele de creație și producție a unui proiect, de la idee până la rezultat, de la partea administrativă, contabilă, de sponsorizare, parteneriere și comunicare, ajutându-mă să gestionez mai bine lucrul cu prieteni, cu necunoscuți din toate domeniile și cu specialiști.

CEL MAI FRUMOS MOMENT PE PARCURSUL UNUI PROIECT ESTE ATUNCI CAND …

rotițele se pun în mișcare și energia colectivă a celor implicați devine un motor de mii de cai putere.

CARE ESTE LUCRUL CEL MAI DE VALOARE PE CARE INCERCI SA IL REALIZEZI PRIN ACTIVITATEA TA ?

Emoție. Să fac oamenii să simtă.

CE TI-AR PLACEA SA VEZI IN VIITORUL ACTIVITATII TALE ?

Mi-ar plăcea să îmi văd următoarele volume publicate în afara României, proiectele personale aflate aproape de debut lansate, și pe mine îmbrățișându-mi fricile. Mi-ar plăcea să fac din nou fotografie și să mă mut înapoi în Germania anul acesta. Mi-ar plăcea să călătoresc cu munca mea și să trăiesc cât mai mult (nu neapărat în termeni de ani, ci de experiențe) – pentru că astea sunt lucrurile vitale pentru un scriitor.

CE TE-A AJUTAT SA AJUNGI AICI ?

Credința că nu pot merge decât înainte și dorința de a ajunge la cât mai mulți necunoscuți, de a stabili punți de comunicare prin creație care să ne apropie. Mă ajută în continuare și gândul nestatornic că mai sunt sute de lucruri pe care vreau să le fac sau să le cunosc în următorii 40 de ani și că procrastinarea e un lucru mărunt atunci când ne gândim ce agendă zilnică avea Michelangelo 😀

FOTOGRAFIE + SCRIERI CREATIVE = ?

Un mix reușit de expresie, cel puțin pentru personalitatea mea care nu se poate hotărî la o singură pasiune.

CARE ESTE PENTRU TINE CHEIA COLABORARII CU ALTI CREATIVI ?

Empatia, respectul pentru muncă și sincronicitatea, ele converg în ceea ce putem numi sinergie creativă. Munca în echipă nu este ceva ușor, avem atâtea exemple de joint ventures care au eșuat în pofida potențialului din motive de ego sau de nepotrivire în plan personal/de business. Cred că orice inițiativă creativă are nevoie de suport solid și rațional pentru a se întâmpla și a persista.

SFATUL TAU PENTRU O COLABORARE ANTREPRENOR-CREATIV REUSITA

Îmi amintesc o cină la mine acasă cu mai mulți oameni în care am dezbătut subiectul how to make an artist feel safe today la inițiativa unei prietene care este pe de o parte artistă, pe de cealaltă parte un inginer specializat pe o nișă industrială. Răspunsul care ne-a parvenit a fost că entitățile economice au nevoie de creativi la fel de mult cum au nevoie artiștii de instituții financiare care să le susțină progresul și inovația. Relația ideală este cea de simbioză, de acceptare din partea antreprenorului care la un moment dat a fost un inițiator la început de drum a nevoii creativului de a se integra și desfășura în lumea concretă (cu implicațiile monetare eferente) și de adaptare a creativului la mersul lumii de business, dintr-o poziție de suport a acesteia prin dăruirea și harul artistic pe care le posedă. Cel puțin într-o lume ideală 🙂

REVISTE SI BLOGURI MAI MULT SAU MAI PUTIN CUNOSCUTE PE CARE LE CITESTI

The school of life – Alain De Botton
Esther Perel
The Outpost

‘CAN DESIGN SAVE THE WORLD’ ?

Pe principiul when all else fails, there’s art, orice act de creație poate salva lumea atâta vreme cât e făcut cu suflet, cu conștiinciozitate și cu premisa de a îmbunătăți viața celor cărora le este destinat sau care ajung în contact cu el.

UN GAND CARE TE MOTIVEAZA

Trăiește fiecare zi ca și când mâine te poate călca un tramvai.
Dincolo de acest gând, mă motivează oamenii pe care i-am invidiat pentru felul în care au izbutit să construiască, să miște oameni și inimi de la locurile lor obișnuite. Am învățat să transform invidia în admirație, pentru că ei sunt cel mai valoros motor care îmi țin, dincolo de visele personale, dorințele și motivația vii: Cristian Lupșa (Decât O Revistă), Jovanny Ferreyra-Varela (The Artidote), Brandon Stanton (Humans Of New York), Esther Perel, Cheryl Strayed, Maria Popova (brainpickings.com), Elena Marcu și editura Black Button Books, colegii mei de la Thought Catalog New York.

UN SFAT CARE SA NE INSPIRE

Nu toată lumea dorește să devină vocea generației sale, dar toți ne dorim să fim acceptați și apreciați pentru ceea ce suntem cu adevărat. Iar în acest fel, cu toții suntem valoroși, importanți și autentici, nu pentru că așa spun eu, ci pentru că așa e liber să simtă fiecare.

interviu de: Iulia Pîrvu
credit foto: Ionuţ Staicu




Facebooktwitterlinkedin



  • /